Aplicarea legii penale in timp

Aplicarea legii penale in timp

Probleme obisnuite (comune) privind aplicarea legilor penale in timp. Ca orice lege, legea penala este elaborata si adoptata pentru s fi aplicata in reglementarea relatiilor sociale si intocmai ca alta lege, ea este activa, adica se aplica tuturor relatiilor de aparare sociala (in cazul sau, fie relatii de conformare, nascute odata cu valorile sociale, fie relatii de conflict, nascute ca urmare a savatsirii de infractiuni in timpul cand ea este in vigoare). Privita sub acest aspect, aplicarea legii penale in raport cu timpul nu ridica alte probleme decat acelea legate de determinarea limilelor in timp ale activitatii sale, pe de o parte, si de stabilirea datei savarsitii infrctiunii, pe de alta parte, fiind odata stabilit faptul ca infraciunea a fost savarsirea in timpul cat legea penala era in vigoare, incidenta acesteia in solutionarea conflictului de drept penal astfel nascut se impune ca o concluzie a celor doua premise susmentionate. Esential este decisa se determine care este legea penala in vigoare in momentul savarsirii faptei generatoare a conflictului ce urmeaza sa fie solutionat. In acest scop, urmeaza sa se determine datele si modalitatile intrarii si iesirii din vigoare alegii penale si sa formuleze pricipiile de aplicare a legii penale in raport cu faptele savarsite in timpul activitatii sale.
Printre problemele ce se pun in mod obisnuit in aplicarea legilor penale in timp, trebuie sa fie mentionata si aceea de a sti daca legea penala se aplica numai pentru viitor, asa cum se intampla in mod obisnuit, sau se aplica si in raport cu faptele savarsite anterior intrarii sale in vigoare. Aplicarea cu efect retroactiv a legii penale avand implicatii politici-pepale deosebit de importante, este necesara reglementarea de principiu a acestei probleme pentru aplicarea corecta a legii penale.
Probleme specifice legate de scoaterea din vigoare a legilor penale sau de aplicarea unor legi temporare sau exceptionale. Datorita schimbarilor care au loc in legislatia penala, se ivesc, in aplicarea legilor penale in timp, situatii in care, pentru stabilirea legii incidente nu se poate tine seama de legea in vigoare, fie de o lege noua, care urmeaza sa fie aplicata cu efect retroactiv, fie de legea veche care continua sa se aplice si dupa iesirea ei din vigoare.
Scoaterea din vigoare a unei dispozitii cu caracter penal, printr-o lege noua care abroga expres sau nu mai prevede ca infractiune fapta incriminata prin acea dispozitie, pune probleme speciale, in ce priveste incidenta dispozitiilor dezincriminatoare. Se pune problema de a sti daca scoaterea din vigoare a unor dispozitii cu caracter penal trebuie sa produca efecte numai pentru viitor, sau se refera si la trecut; iar in acest din urma caz, daca efectele dezincriminarii se rasfrang numai asupra faptelor care nu au fost inca judecate, sau poarta asupra tuturor faptelor savarsite sub legea veche, inlaturand toate consecintele penale ale acestora.
Alte probleme, de asemenea cu caracter special, se pun in cazul legilor temporare sau allegilor exceptionale. Astfel de legi sunt emise din nevoia de a asigura o aparare sociala adegvata inpotriva unor fapte care prezinta pericol social deosebit in anumite situatii sau stariexceptionale (calamitati naturarle, stare de razboi etc.), ori care devin mai periculoase in astfel de imprejurari, facand necesara o reactiune mult mai severa din partea societatii. Pentru ca aceste legi temporare sa exceptionale sa-si atnga scopul, ele trebuie sa se aplice tuturor infractiunilor savarsite in situatia exceptionala in care erau in vigoare. Se pune deci problema aplicarii lor si dupa abrogare, in vederea solutionarii conflictelor de drept penal nascute in timpul cat erau in vigoare.
Probleme privind aplicarea legilor penale in situatii tranzitorii. In fine o serie de probleme privind determinarea legii penale incidente intr-un caz determinat, se pun in cazul succesiunii unor legi penale, cere reglementeaza, in mod diferit, aceleasi relatii de aparare sociala. In esenta, este vorba de a sti care seta legea aplicabila in solutionarea raporturilor juridice penale de conflict, nascute in timpul cand era in vigoare o anumita lege, dar nesolutionate pana la data abrogarii acesteia, astfel ca, in momentul judecarii faptei care a generat acel conflict, este in vigoare o noua lege, care nu exista in momentul judecarii faptei care a generat acel conflict, si care il reglementeaza in alt mod decat legea anterioara. Determinarea legii aplicabile, stabilirea criteriilor si priincipilor acestei determinari reprezinta conditii obligatorii pentru aplicarea legii penale in cazul dat, daca avem in vedere ca legea aplicabila nu poate fi niciodata legea in vigoare, ci fie legea veche, care nu mai este in vigoare, fie legea noua, care nu era in vigoare in momentul savarsirii infractiunii.
Cadrul legal si sistematizarea problemelor aplicarii in timp a legii penale. Pentru a asigura aplicarea corecta a legii penale in raport cu timpul, problemele mentionate mai sus trebuie sa-si gaseasca reglementarea prin prevederea in lege a unor principii de aplicare a legii penale in toate situatiile in care se pot ivi. In sistemul dreptului nostru penal, aceasta reglementare este facuta prin dispozitiile prevazute in titlul I a partii generale a Codului penal, in capitolul II, sectiunea II, intitulata “Aplicarea legii penale in timp” si cuprinzand articolele 10 – 16. Aceste dispozitii cuprind principiile de aplicare a legilor penale in diferite situatii care le-am mentionat, fiind de generala si permanenta aplicare.
Pe langa aceste dispozitii su caracter general si permanent, diversele probleme ale aplicarii legii penale in timp, in special cele privitoare la situatiile tranzitorii create prin succesiunea codurilor sau a unor legi penale mai importante, sunt reglementate si prin dispozitii speciale, cu actiune limitata in timp, prevazute in insusi cuprinsul legii penale noi, fie prin dispozitia cu caracter tranzitoriu cuprinse in legea de punere in aplicare a codului penal.





Principiul aplicarii legii penale active. Netroactivitatea legii penale

Activitatea legii penale. Printre principiile aplicarii legii penale in timp, locul principal sa-l ocupe principiul aplicarii penale active, adica al aplicarii legii penale in vigoare in momentul savarsirii infractiunii. Potrivit acestui principiu, legea penala trebuie sa se aplice tuturor infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare.
Intrucat legea penala este activa pe toata perioada de timp in care ea este in vigoare, determinarea legii penale incidente se face prin stabilirea datei la care ea intra si a datei la care iese din vigoare.
La stabilirea momentului intrarii in vigoare a legii penale, ca, de altfel, a oricarei legi, trebuie sa se tina seama de faptul ca acest moment nu este identic cu acela al adoptarii legii iar uneori nici cu acela al adoptarii legii, iar uneori nici cu acela al publicarii ei. Legea exista din momentul adoptarii sale, dar ea intra im vigoare si devine obligatorie numai de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, afara de cazurile in care, in insusi cuprinsul legiise prevede, in mod explicit, o data ulterioara la care ea urmeaza sa intre in vigoare. Daca nu se prevede o data ulterioara, legea penala intra in vigoare la publicarea ei in Monitorul Oficial.
Intrarea in vigoare al legii penale la o data ulterioare publicarii ei, dupa un animit interval numit vavatina legis (repausul legii), este determinata de necesitatea cunoasterii continutului acesteia, atat de cei carora li se adreseaza, cat si organelor de stst care au sarcina aplicarii lor. Acest interval sau ragaz pentru cunoasterea legii penale este cu cat mai necesara cu cat odata intrata in vigoare, legea este aplicabila de indata, iar necunoasterea sau cunoasterea ei gresita, de catre cel care o incalca, nu inlatura caracterul infractional al acelei fapte. Faptuitorul nu se poate apara invocand necunoasterea legii penale, fiindca nimeni nu se poate fi considerat ca nu cunoaste legea, iar cunoasterea si respectarea legilor tarii este o indatorire fundamentala a cetatenilor si o obligatie legala a strainilor aflati pe teritoriul tarii noastre.
In ce priveste momentul esirii din vigoare a legii penale, acesta este determinat de data intrarii in vigoare a legii prin care ea este scoasa din vigoare. Modalitatile prin care o lege penala este scoasa din vigoare sunt diferite: abrogarea, modificarea, ajungerea la termen a legilor temporare sau incetarea conditiilor care au determinat adopterea unei legi exceptionale, schimbarea conditiilor social-politice care au determinat adaptarea unor dispozitii cu caracter penal etc.
In mod obisnuit, scoaterea din vigoare a unei legi penale se face prin abrogarea expresa sau tacita, dar mai ales prin modificarea legii, adica prin schimbarea, completarea sau inlocuirea inor dispozitii din legea penala cu alte dispozitii din legiea penala cu alte dispozitii. Desi abrogarea expresa este preferabila, in practica legislativa a vechiului regim au existat cazuri de abrogare tactica care au creat dificultati in aplicarea legii penale.
Concursul de legi penale. Este posibil sa fie in vigoare, in acelasi timp, si cu privire la aceeasi fapta prevazuta de legea penala, doua sau mai multe legi penale, una cuprinzand o reglementare generala, alta sau altele cuprinzand o reglementare speciala. Este ceea ce s-a numit in teoria dreptului penal un concurs de legi penale, fiindca cele doua sau mai multe legi vin in concurs la reglementarea acelorasi reletii sociale. In acest caz, se pune problema determinarii legii penale, incidente si deci aplcabile in baza principiului legii penale active.
In fine, este posibil ca o fapta sa fie incriminata si sanctionata prin dispozitii diferite, dintre care una prevazuta in partea speciala a codului penal, iar alta intr-o lege extrapenala concretizata si particularizeaza conditiile de incriminare si sanctionare a faptei respective, aceasta dispozitie isi va gasi aplicare ca lege speciala in raport cu dispozitia corespunzatoare din Codul penal.
Principiul neretroactivitatii legii penale este de fapt un aspect sau o latura principiului legalitatii in dreptul penal, fiindca si el contine regula care este de esenta principiului legalitatii, ca nimeni nu poate fi tinut sa raspunda penal pentru o fapta care, in momentul savarsirii ei, nu era prevazuta ca infractiune, ceea ce inseamna ca legea penala nu se poate aplica faptelor savarsite inainta de intrarea in vigoare.

Retroactivitatea si ultraactivitatea legii penale

Principiul retroactivitatii legii penale functioneaza in douaa ipoteze specifice: retroactivitatea legii prin care se aboleste incriminarea unei fapte retroactivitatea legii penale interpretative.
Retroactivitatea legii dezincriminatoare. Cazul tipic de retroactivitate obligatorie a legii penale este acela al legii prin care se dezincrimineaza o fapta care pana atunci era incriminata ca infractiune. In neconrenita schimbare a realitatilor vietii sociale, este posibil ca o anumita fapta, care a fost la un moment dat incriminanta ca infractiune, sa inceteze a mai prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni, si de a mai face necesara aplicarea unei pedepse.
Se prevede ca, odata cu intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta ca infractiune, inceteaza executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la faptele dezincriminate.
Acelasi efect se produce si prin inlocuire unei legi penale cu o alta in cuprinsul careia nu sunt prevazute dispozitii incriminatoare existente in legea inlocuita. In aceste situatii, trebuie sa se examineze cu atentie atat legea noua dezincriminatoare, cat si legislatia penala in vigoare pentru a se stabili daca a fost intr-adevar vointa legiuitorului de a dezincrimina o anumita fapta. Abrogarea unei dispozitii de incriminare nu inseamna totodeauna si deincriminarea faptei prevazute de acea dispozitie, fiindca este posibil ca fapta respectiva sa continuie sa fie incriminata printr-o alta dispozitie cu caracter penal.
Dar cele mai importante legi dezincriminatoare au fost adoptate in legislatia noastra penala dupa revolutia din decembrie 1989, din nevoia de a indeparta din dreptul nostru penal acele incriminari ce constituiau atingeri grave ale drepturilor si libertatilor omului si reprezentau de fapt forme de impilare a individului de catre statul totalitar comunist. Aceste dezincriminari exprima o optiune fundamentala de politica generala si de politca penala a noii puteri politice impuse de revolutie in tara noastra. Daca nu s-a pornit inca procesul penal, acesta nu va mai fi pornit, iar daca procesul se afla in curs, el va inceta de indata, organele juridice competente pronuntand, dupa caz clasarea ori scoaterea de sub urmarirea penala, atunci cand procesul penal se afla in fata judecatii. Cand pentru fapta dezincriminata a fost pronuntata o hotarare definitiva de condamnare, pedeapsa nu se mai executa. Nu se mai executa masurile educative sau masurile de siguranta luate ca urmare a savarsirii faptei dezincriminate.
Dezincriminarea produce efecte si atunci cand pedepsele aplicate fusesera executate in intregime pana la data intrarii in vigoare a legii dezincriminatorii. In acest caz, se inlatura orice alte consecinte penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la fapta dezcriminata, cum ar fi posibilitatea ca existenta condamnarii pentru acea fapta sa constitue primul termen al recidivei ori un antecedent penal care sa influenteze pedeapsa ce ar urma sa se aplice fostului condamnat pentru infractiunea savarsita ulterior. Dezincriminarea (abolito criminus) echivaleaza cu o reabilitare de drept a fostului condamnat, care se bucura, din momentul intrarii in vigoare a legii si se bucura de toate drepturile fara nici un fel de incapacitati sau decaderi decurgand din condamnare.
Principiul aplicarii cu efect retroactiv a legii interpretative este unanim admis in teoria dreptului si in practica legislativa inclusiv cu privire la legea penala. Este vorba de interpretarea autentica a legii penale, data insa printr-o lege separata, interpretativa, intrata in vigoare la o data ulterioara aceleia a legii interpretate. Legea interpretativa este adoptata atunci cand se iveste necesitatea explicarii intelesului unor dispozitii dintr-o lege anterior adoptata si care au fost intelese in practica intr-un mod necorespunzator vointei reale a legiuitorului.
Incidenta principiului retroactivitatii legii penale este strict determinata si limitata la cazurile susmentionate. In afara acestora, retroactivitatea legii penale este principial inadmisibila, fiind in contradictie cu principiul fundamental al legalitatii.