Constantin Brancusi - Biografie

Constantin Brancusi


Constantin Brancusi s-a nascut la 21 februarie 1876 la Pestisani-Gorj, in apropiere de Targu-Jiu, intr-o familie de tarani. Si-a inceput studiile la Craiova, apoi a urmat cursurile Scolii Nationale de Arte Frumoase din Bucuresti obtinand diploma in sculptura la 24 septembrie 1902.
In 1904 a plecat la Paris cu intentia de a ramane acolo tot restul vieti sale.Aici l-a intalni pe marele artist francez Auguste Rodin ale carui influente s-au facut simtite in lucrarile de inceput ale lui Brancusi. Mai tarziu, Brancusi a trecut peste influentele acestuia si si-a creat propriul stil.
In Franta, Brancusi a devenit faimos si a creat opere inegalabile.A participat la zeci de expozitii in strainatate, iar astazi lucrarile sale se gasesc in muzee celebre.
Coloana infinitului, Poarta Sarutului, Masa Tacerii, Sarutul, Cocosul, Domnisoara Pogany, Maiastra sunt doar cateva dintre acele sculpturi care au facut inconjurul lumii si care au devenit bun universal.
Constantin Brancusi s-a stins din viata la 16 martie 1957.
2001 - un an care se cheama Brancusi
Cati dintre romani stiu ca patronul cultural al acestui prim an de nou mileniu este pentru noi Constantin Brancusi? Mi-e teama ca majoritatea din nu foarte multii care ar putea raspunde "Eu stiu!" a aflat cu prilejul celor doua mari si mediatizate (o vreme) scandaluri: "Domnisoara Pogany" si "Coloana fara sfarsit". Acum lucrurile par a se fi linistit: in dulcele stil romanesc, adica despre acea Domnisoara Pogany plimbata pe la Casa Christie's vom afla oarece, mai incolo, iar despre declarata intentie a actualului ministru al Culturii de a-l chema pe fostul ministru sa raspunda in fata natiunii, pentru alegerea unei prea (nejustificat) costisitoare solutii de restaurare a Coloanei fara sfarsit, altadata. Care este adevarul? Cine are dreptate? Din fercire, exista si personalitati ale lumii culturale preocupate cu adevarat de Constantin Brancusi. Asa cum este pictorita Liana Saxone-Horodi care l-a omagiat in doua numere consecutive ale saptamanalului de limba romana Facla din Tel-Aviv. Cuvintele sale au darul sa sporeasca imaginea sculptorului roman. Motiv pentru care am ales cateva fragmente pentru cititorii revistei Lumea Magazin, alaturand si cateva randuri pe care le-am extras din scrisoarea cu care domnia sa a insotit facsimilul articolului. Ele marturisesc cat de adanc poate fi uneori sapat numele lui Constantin Brancusi in constiinta unui artist contemporan. "Dupa aparitia articolului, am vizitat impreuna cu sotul meu Muzeul Israel din Ierusalim. In mod instinctiv am cautat o opera a lui Brancusi. Muzeul Israel, care are in colectia sa lucrari ale lui Picasso, Chagal, Modigliani (bun prieten cu Brancusi), Miro, Kandinski, Soutine, Hans Arp, Moore, Dali, Braque, Léger, Giacometti, nu are din pacate o sculptura originala a marelui sculptor roman. Si totusi, de data aceasta, am avut bucuria sa-l gasim indirect pe Brancusi la muzeul din Ierusalim, sub forma portretului sau facut de artistul fotograf Man Ray. Fotografia apartine Colectiei Arturo Schwartz." (M.R.)
Destine: 125 de ani de la nasterea lui Brancusi
La 19 februarie s-au implinit 125 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi (1876-1957). Anul 2001 a fost proclamat Anul Brancusi de catre Academia Romana. Brancusi este cel mai cunoscut artist plastic roman din intreaga lume. Colegii mei israelieni, care din pacate nu cunosc nici un alt pictor sau sculptor roman, vorbesc cu o deosebita admiratie despre marele "Brancusi", cum pronunta ei numele, in lipsa semnelor care sa permita o pronuntie corecta.
Obisnuiam sa le spun colegilor ca profesorul meu, celebrul pictor Rudolf Schweitzer-Cumpana, a fost contemporan cu Brancusi. Mai exact, s-au nascut amandoi in acelasi an 1876, Brancusi la Hobita, langa Targu-Jiu, Schweitzer la Pitesti. Interesant este ca eu am ajuns la Schweitzer in 1959, la recomandarea lui Ionel Jianu, celebrul istoric de arte plastice, care a militat cu o deosebita fervoare pentru raspandirea faimei lui Brancusi in toata lumea.
In fine, in vizitele mele la marile muzee de arta moderna din lume, totdeauna l-am cautat in primul rand pe Brancusi. Cred ca bucuria cea mai mare din vizita la Muzeul de Arta Moderna din New York (celebrul MOMA de pe strada 53) a fost sala in care sunt expuse operele lui Brancusi: Pasarea maiastra (1910), Socrates (1922) Cocosul (1924), Pasare tanara, Pasare in spatiu (1928) si Pestele (1930). (...)
Deschizator de drumuri in sculptura contemporana
Daca astazi Brancusi este considerat "un artist genial" si "cel mai mare sculptor al secolului XX", atitudinea fata de opera sa nu a fost totdeauna favorabila. Ionel Jianu scrie: "Vreme indelungata ea s-a lovit de neintelegerea si de adversitatea contemporanilor... Daca Rodin a deschis drumul sculpturii statuare moderne, Brancusi a fost acela care a deschis drumul sculpturii contemporane, inlaturand statuara si reproducerea figurativa a aparentelor amagitoare si preconizand exprimarea esentei si a realitatii intr-o sculptura organica, intemeiata pe o transfiguare a materiei, pe forma in devenire, avand o dimensiune spirituala".
Inceputurile liniei noi in creatia lui Brancusi dateaza din 1907, cand concepea Rugaciunea pentru monumentul funerar al lui Petre Stanescu din Buzau, sub o forma de inalta spiritualitate.
Din punct de vedere tehnic, asa cum arata Eric Shanes in monografia publicata in colectia Abbeville Modern Masters, Brancusi, ca si Michelangelo, prefera cioplirea in piatra, spre deosebire de Rodin care prefera modelarea. (...)
In 1937, marele sculptor englez Henri Moore scria: "De la gotici incoace, sculptura europeana a fost napadita de ierburi rele, de tot felul de excrescente care au acoperit cu totul caracterul formei. Brancusi a fost acela care a eliberat sculptura de tot ceea ce era de prisos si ne-a redat constiinta formei pure... Opera lui Brancusi, in afara de valoarea ei proprie, are o importanta istorica in dezvoltarea sculpturii moderne".
Recunoasterea artei lui Brancusi
Parisul a fost mediul in care s-a putut dezvolta arta lui Brancusi. Dar deplina consacrare a artei sale o va realiza in America. In 1913, prietenul si vecinul lui de atelier, Walter Pach, organizeaza la New York o expozitie de arta moderna, cunoscuta sub numele Armony Show, la care Brancusi participa cu cinci exponate. Cu aceasta ocazie este cunoscut de colectionarul John Quinn, izbutind sa vanda pentru prima oara in America. In 1926 soseste pentru prima oara la New York cu ocazia primei lui expozitii personale la Galeria Wildenstein. Cu aceasta ocazie face cunostinta cu negustorul de arta evreu Iosef Brummer, care ii organizeaza o noua expozitie personala la galeria sa, insotita de un amplu catalog cu o prefata de Paul Morand. La aceasta expozitie, care in anul urmator a fost trecuta la Arts Club din Chicago, au fost prezentate principalele cicluri ale creatiei sale, de la acela al zborului (Pasarea maiastra, Pasarea in vazduh) pana la ciclul ovoidelor, acela al Sarutului, al portretelor (Domnisoara Pogany, Principesa X) sau al Coloanei fara sfarsit. Aceste expozitii au avut un incontestabil succes, atat din punct de vedere material, cat si din punct de vedere moral, aportul lui Brancusi la dezvoltarea artei moderne fiind recunoscut.
Ansamblul monumental de la Targu-Jiu
Culmea creatiei brancusiene este fara indoiala ansamblul de la Targu-Jiu, ridicat in 1937-1938 ca un monument in cinstea eroilor din primul razboi mondial. Lucrarea a fost initiata de Liga Nationala a Femeilor din Gorj, in fruntea careia era sotia primului-ministru Gh. Tatarescu. Brancusi a lucrat fara plata. Ansamblul este de fapt o Cale a Eroilor. (...) Nu putem sa trecem sub tacere ca prin anii 50 un primar comunist a incercat sa darame coloana, care era un "produs al vestului decadent". (...)

Ultimii ani
(...) Brancusi moare in martie 1957 si este inmormantat la Cimitirul Montparnasse.
Dupa razboi, viata artistica a suferit o schimbare radicala. Noile curente artistice devin predominante. Brancusi s-a tinut departe de aceste curente si inovatii, care se desfasurau pe drumurile deschise de el in anii 20.
(...) In fata acestor avalanse de interpretari atat de complicate si contradictorii, Brancusi, care era un intelept, ar fi zambit, spunand: "Nu cautati formule obscure sau vreun mister in opera mea. Am vrut sa daruiesc oamenilor bucurii adevarate. Priviti sculpturile mele pana ce veti izbuti sa le vedeti. Cei ce sunt aproape de Dumnezeu le vad".